Sfântul Dimitrie al Rostovului – calea împărătească

Pe site-ul librăriei Sophia, la prezentarea unei cărți a Sfântului Dimitrie al Rostovului – Calea împărătească. Învățături și pravile de rugăciune – apare un fragment care mi-a plăcut foarte mult și pe care îl postez aici:

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”.
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri.
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului

La cârma corăbiilor în derivă ale propriilor noastre vieți, cu balastul păcatelor atârnând greu și crăpăturile slăbiciunilor noastre lăsând să intre picătură cu picătură apa otrăvită a acestei lumi la bord, văzând profilându-se la orizont tsunami-ul anilor de pe urmă care vine implacabil, ce ne mai rămâne de făcut decât să încercăm să ne smerim, să ne rugăm, să avem nădejde. Și să mai citim și o carte duhovnicească.

Anunțuri
Publicat în Cărți de căpătâi, Sfinți | Etichetat , , , | 1 comentariu

Conferință despre familia ortodoxă – Pr. Prof. Constantin Coman

Publicat în Predici, cărți, conferințe | Etichetat , | Lasă un comentariu

Forța vindecătoare a credinței

Am găsit pe site-ul www.ortodox.md un fragment din cartea Mângâiere pentru bolnavi scrisă de Danion Vasile, care m-a impresionat prin credința neclintită în puterea lui Dumnezeu pe care a avut-o o femeie pusă într-o situație de viață extremă. Situație de altfel din ce în ce mai des întâlnită în ziua de azi.

Doi soţi de curând căsătoriţi, din Cluj, trăiau în armonie şi în bună vieţuire. Amândoi îşi doreau copii şi bucurie. Iată că soţia rămâne însărcinată. Îşi face un control medical în Cluj. Doctorul, în cele din urmă, îi spune:

– Trebuie neapărat să întrerupi sarcina! Altfel vei naşte un copil anormal, dement, cu malformaţii, un monstru.

– Domnule doctor, mă las în voia lui Dumnezeu. Eu nu întrerup sarcina. Vreau să avem şi noi un copil.

Auzind soţul ei, o silea pe biata femeie să ucidă copilul înainte de naştere, ca să nu nască un „monstru“. Femeia n-a vrut. În cele din urmă a început ceartă în casă, neînţelegere şi apoi divorţ.

– Dacă nu vrei să avortezi, a zis soţul, te-am lăsat, decât să am un copil dement. – Rămasă singură, femeia îşi făcu curaj. Zilnic se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să nască un copil sănătos şi normal. Zadarnice erau ocările părinţilor şi sfaturile medicilor. Ea nădăjduia în Dumnezeu.

Iată, se apropie vremea naşterii. Femeia s-a internat la o maternitate. Apoi a născut foarte uşor un copil mare şi frumos, cum rar s-a mai văzut în maternitate. Toţi medicii s-au adunat în jurul ei. Nu mai ziceau un cuvânt. Credinţa şi devotamentul de mamă al unei femei i-a ruşinat pe toţi. În prezent, copilul este la liceu, iar mama se mângâie cu dânsul în văduvia ei.

Cartea din care este extras fragmentul poate fi citită online la adresa: http://www.danionvasile.ro/carte.php?id=6

Publicat în Credință și fapte, Minuni | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

A tolerat Dumnezeu incestul intre urmașii lui Adam?

Există o serie de „întrebări incomode” care pentru unii ar putea fi piatră de poticnire în efortul de înțelegere a Sfintei Scripturi și de primire a credinței în suflet.
Una dintre cele mai spinoase se referă la modul cum s-a înmulțit neamul omenesc, pornind de la protopărinții Adam și Eva și la aparenta contradicție între necesitatea căsătoriilor între rude foarte apropiate, la acea vreme, deci cum am spune noi acum, incest și interdicția actuală, clară și fermă, a Bisericii privind căsătoriile între rude până la gradul 8.

Un răspuns la această problemă l-am aflat recent, la sugestia unei prietene, citind un articol excelent pe un blog deosebit de folositor tinerilor aflați în căutarea adevărului – http://ortodoxiatinerilor.ro/intrebari-incomode/17573-urmasii-adam-eva-incest

Îl inserez aici cu recomandarea de a citi toată seria Intrebări incomode de pe blogul amintit.

Publicat în Întrebări și răspunsuri | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

De la moarte la viaţă

Publicat în Cărți de căpătâi | Etichetat , , | Lasă un comentariu

N-aţi văzut cumva o ţară?

Un clip descoperit recent într-una din drumețiile mele (încă) virtuale mi-a atras atenția, atât prin frumusețea imaginilor cât și prin durerea și amarul versurilor…Iată versurile și clipul (comentariile le las celor care, eventual, vor ajunge și pe-aici în drumețiile lor…încă virtuale):

Singura mea avere – de George de Podoleni

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat doar patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
“Vine? La anul, cred, acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară,
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi n-aţi văzut, pe jos, o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar… singura mea avere…

(text preluat de pe http://vasileradu.wordpress.com/2012/08/27/singura-mea-avere-de-george-de-podoleni/

Publicat în Țara mea | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Fărâmiturile ospățului

Sfânt cuvios al Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XIX-lea, Ignatie Briancianinov a scris o serie de lucrări duhovnicești deosebite.
În limba română au apărut următoarele:

  • Fărâmiturile Ospăţului, ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1996
  • Cuvânt despre moarte, Ed. Sophia, 2006
  • Aripi duhovniceşti pentru cei osteniţi şi împovăraţi (3 vol.), Ed. Sofia, 2001
  • Predici la Triod şi Penticostar, Ed. Sophia
  • Experienţe ascetice (4 tomuri), Ed. Sophia
    • Despre rugăciunea lui Iisus. Experienţe ascetice, vol. I, Colecţia „Părinţi ruşi”
    • Cuvinte către cei care vor să se mântuiască. Experienţe ascetice, vol. II, Colecţia „Părinţi ruşi”
    • Aripi duhovniceşti pentru cei osteniţi şi împovăraţi. Experienţe ascetice, vol. III, Colecţia „Părinţi ruşi”
    • Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice. Experienţe ascetice, vol. IV, Colecţia „Părinţi ruşi
  • Predici la Octoih, Ed. Sophia, 2005
  • Despre înşelare, Ed. Anestis
  • Ofranda monahilor contemporani, Editura Fundaţiei Dosoftei
  • Cuvânt despre om, Editura Bunavestire, 2001
  • Despre vedenii, duhuri şi minuni, Ed. Sophia, colecţia „Părinţi ruşi”

Prima dintre ele, Fărâmiturile ospățului, o consider deosebit de importantă și folositoare. Fiind disponibilă pe scribd o inserez mai jos:

Publicat în Cărți de căpătâi | Etichetat , | Lasă un comentariu